„Rapamicina nu poate ajunge în creier” este una dintre cele mai răspândite afirmaţii din cercurile dedicate longevităţii, însă o recenzie recentă arată că această idee se bazează pe o măsură greşită. Deşi medicamentul este rar detectabil în lichidul cefalorahidian, autorii explică de ce acest lucru nu înseamnă că nu pătrunde în ţesutul cerebral. Studii pe glioblastom uman, controlul crizelor în scleroza tuberosa, scanări PET în Alzheimer şi creşterea fluxului sanguin la purtătorii de APOE4 indică activitate reală în creier. Principala problemă este că nu s‑a măsurat direct rapamicina în ţesutul cerebral sănătos la doze terapeutice. Iată ce susţin dovezile, ce nu, şi cine ar trebui să‑şi revizuiască opinia.
This page is available in