Magneziul a relaxat arterele rigide după 6 luni — apoi a apărut un studiu nul

În primele douăsprezece săptămâni, grupul care a primit magneziu a arătat exact aceleaşi rezultate ca grupul placebo – nimic nu s‑a schimbat. La săptămâna 24, totuşi, diferenţa a devenit evidentă. Acest decalaj este elementul central al unui studiu din 2016 privind magneziul şi rigiditatea arterială – un indicator al vitezei cu care vasele de sânge îmbătrânesc. Un studiu mai mare şi mai recent, realizat de aceeaşi echipă de cercetare, complica însă povestea.

Studiul: mic, controlat şi meticulos orb

Articolul, publicat în American Journal of Clinical Nutrition de Joris şi colegii săi de la Universitatea Maastricht, descrie un studiu randomizat, dublu orb, controlat cu placebo, desfăşurat pe o perioadă de 24 de săptămâni. Au fost incluşi 52 de adulţi supraponderali sau uşor obezi – 30 de bărbaţi şi 22 de femei postmenopauzale – cu o vârstă medie de 62 ± 6 ani.

Participanţii au primit fie capsule de magneziu, fie capsule placebo, de trei ori pe zi. Grupul de magneziu a luat 3 × 117 mg, adică aproximativ 350 mg pe zi. Rezumatul studiului nu specifică ce săruri de magneziu au fost utilizate, aşa că nu vom specula.

Măsurarea vasculară primară a fost viteza undei de puls carotid‑femorală (PWV c‑f), evaluată la început, la săptămâna 12 şi la săptămâna 24. PWV este un indicator larg utilizat al rigidităţii arteriale: cu cât unda de puls este mai rapidă, cu atât arterele sunt mai rigide, iar rigiditatea creşte odată cu vârsta. Echipa a efectuat, de asemenea, recoltări de urină pe 24 h şi monitorizare ambulatorie a tensiunii arteriale pe 24 h la început şi la final.

Rezultatul remarcabil: scădere de 1,0 m/s, dar doar la săptămâna 24

Datele principale:

• Săptămâna 12: diferenţa PWV c‑f faţă de placebo a fost 0,0 m/s (IC 95 % −0,6 – 0,5; p = 0,90). Niciun efect.
• Săptămâna 24: PWV c‑f a scăzut cu 1,0 m/s în grupul cu magneziu comparativ cu placebo (IC 95 % 0,4 – 1,6; p = 0,001).

Astfel, beneficiul nu a apărut rapid. Orice efect al magneziului asupra peretelui vascular nu s‑a manifestat decât în a doua jumătate a studiului, ceea ce se potriveşte cu ideea că rigiditatea vasculară reflectă schimbări structurale şi funcţionale lente, nu modificări pe termen scurt. Studiul nu poate explica de ce efectul a apărut atât de târziu; autorii îl prezintă doar ca un ipotetic mecanism, nu ca dovadă solidă.

Ce nu s‑a schimbat (şi de ce contează)

Tensiunea arterială a rămas nemijlocită – nici în cabinet, nici în monitorizarea ambulatorie pe 24 h. Dacă magneziul a înmuiat arterele, pare că a făcut‑o fără a scădea tensiunea, contrar aşteptărilor multora.

Magneziul seric a înregistrat doar o uşoară tendinţă ascendentă la săptămâna 24 (+0,02 mmol/L; IC 95 % 0,00 – 0,04; p = 0,09), fără a atinge semnificaţia statistică. Excreţia urinară de magneziu a crescut cu 2,01 mmol/24 h (p < 0,001), confirmând că subiecţii au înghiţit capsulele şi au absorbit o parte din mineral. Magneziul seric este strict reglat şi nu reflectă cu acurateţe rezervele totale ale corpului, aşa că lipsa unei creşteri semnificative nu este surprinzătoare.

Nu au fost raportate evenimente adverse.

Răsturnarea de situație: un studiu mai mare nu a găsit nimic

Dacă povestea s‑ar fi încheiat aici, ar fi însemnat un argument convingător în favoarea suplimentării cu magneziu pentru longevitate. Însă un studiu de urmărire, mult mai amplu, realizat tot de aceeaşi echipă (Schutten, Joris et al., 2022, Journal of the American Heart Association, PMID 35253448), a inclus 164 de adulţi supraponderali sau uşor obezi. Au comparat magneziu sub formă de citrat, oxid şi sulfat, la 450 mg pe zi, cu placebo, pe parcurs de 24 de săptămâni. Nu s‑a identificat niciun efect semnificativ asupra rigidităţii arteriale sau a tensiunii arteriale.

Cele două studii diferă în doză, formă farmaceutică şi dimensiunea eșantionului, aşa că nu reprezintă o comparație strict identică. Totuşi, studiul de urmărire, fiind mai mare şi testând mai multe formule, nu a reprodus constatarea din 2016. O lectură corectă este că rezultatul iniţial constituie doar un semnal ipotetic, nu un beneficiu dovedit.

Limitări de care trebuie să ţineţi cont

• Eşantion mic: 52 de persoane reprezintă un număr modest; studiile mici pot supraestima efectele.
• Populaţie specifică: adulţi supraponderali sau uşor obezi, în jur de 62 de ani. Rezultatele s‑ar putea să nu se aplice persoanelor tinere, slab ponderate sau deja sănătoase.
• Endpoint substitut: PWV este un indicator asociat cu riscul cardiovascular, nu o măsură directă a infarctului miocardic, AVC‑ului sau a duratei de viaţă. Studiul nu a fost conceput pentru a demonstra rezultate clinice semnificative.
• Ne‑reproducere: studiul de urmărire nu a confirmat efectul.
• Formă nespecificată: rezumatul nu precizează ce săruri de magneziu au fost utilizate.

Concluzii practice

Ce a fost testat: aproximativ 350 mg de magneziu pe zi, împărţiţi în trei doze de circa 117 mg, pe o perioadă de 24 de săptămâni. Orice beneficiu, dacă există, a apărut numai după şase luni, aşa că studiile scurte nu vor oferi informaţii semnificative.

Cui i s‑ar putea părea interesant: adulţilor în jur de 50‑60 de ani, supraponderali, care doresc să susţină sănătatea vasculară. Totuşi, dovezile sunt mixte, iar magneziul nu înlocuieşte metodele dovedite – exerciţiile fizice, gestionarea greutăţii, controlul tensiunii arteriale şi o dietă bogată în alimente naturale cu magneziu (leguminoase, nuci, seminţe, verdeaţă).

Cine ar trebui să fie precaut: persoanele cu afecţiuni renale nu ar trebui să suplimenteze fără supraveghere medicală, deoarece rinichii elimină excesul de magneziu. Cei care iau medicamente prescrise, în special pentru afecţiuni cardiace, ar trebui să consulte medicul sau farmacistul înainte de a începe suplimentarea. Dozele mari de magneziu pot provoca disconfort gastrointestinal, iar 350 mg pe zi reprezintă limita superioară recomandată pentru adulţii din SUA.

Concluzie: un studiu mic, bine organizat, a observat o reducere semnificativă a rigidităţii arteriale după şase luni de suplimentare cu magneziu, fără modificări ale tensiunii arteriale şi fără evenimente adverse. Un studiu de urmărire, mult mai mare, nu a găsit acelaşi efect. Magneziul poate fi privit ca un instrument interesant, dar neconfirmat, pentru sănătatea vasculară – nu ca o soluţie dovedită.